ce vremuri!

ne descompuneam sărutul în ioni, mici fulgere erotic incandescente, încărcate, pe de-o parte cu credința naivă în noi și pe de altă parte cu sângele izbucnit nefiresc din mușcătura necuvintelor respiram doar prin capilare, în silabe și ardeam nestingheriți de diacriticele lumii pe-atunci n-aveam gânduri electrizați ne trăiam la maxim întâmplarea, cu încăpățânare repetând, iar și iar, același sistem periodic al elementelor tu eu tu ... până îi toceam acizii și îl rotunjeam alcalin noi